RISK MANAGEMENT
Termenul de „risk managment”, este un termen relativ nou, domeniul de activitate fiind recunodcut abia prin anii 1929, 1930, cind conceptul de risc management si termenii de referinta asociati au fost definiti pentru prima data. Sa fi avut oare ceva de a face cu profunda criza economica ce a cupris toate economiile in acea perioada? Nu credem ca necesitatea dezvoltarii acestei ramuri de management a afacerilor a fost direct influentata de crizele economica ale anilor 30. Abia atunci, majoritatea celor care si-au vazut afacerile decimate sau pornite pe calea dezastrului, au inceput sa caute cai de diminuare a pierderilor. Cu toate ca acea catastrofa economica a reusit sa modifice hrta economica a lumi, in urme ei a lasind oameni pe ginduri si a nascut o noua metoda de a negocia cu si pentru recuperarea pagubelor ne asteptate.
In cautare unei atmosfere de relaxare si liniste economica, s-a nascut si s-a dezvoltat managementul riscului ca stiinta noua, menita pentru inceput sa elibereze gindirea agentului economic de teroare unei pierderi iminenete. Deci putem spune ca, necesitatea cimpului de activitate a luat nastere din nevoia de a avea functionalitate exclusiv economica, cu o singura grija, si anume profitul. In acest scop, mai toate societatile comerciale si-au angajat consultanti de risc, sau au infiintat dupa caz , departamente de „management al asigurarilor”. Pina si astazi , cuvintul risc provoaca fiori si nu ne putem abtine sa nu zimbim cind vedem ca marile antreprize economice aseza acast capitol sub jurisdictia departamentelor de resurse umane sau de marketing. La urma urmei…trebuie sa avem o atitudine pozitiva relativ la afacere si la derularea ei, iar elementele de risc ne pot deturna gindirea „pozitiva” de la activitatile de zi ci zi. Zimbim cu condescendetza si recunoastem aceasta deficienta, dar pe de alta parte ne pozitionam in afara riscurilor ne acoperite. Cu referirre la Romania, trebuie sa facem observatia ca managementul asigurarilor, nu prea exista…despre cel a riscuroilor nici nu poate fi vorba comparati cu alte tari Europene de vest, deci, masurind fatorii de risc ai teritoriului ca si ai mediului de afaceri , gasim lacune serioase in gindirea contemporanilor nostri care noi consideram ca vor trebui sa se aseze si ei in rindul afaceristilor de anvergura externi. De asemenea , consideram ca economia romanesca a ajuns la un plafon suficient de inalt si la o stabilitate relativ solida, astfel incit pierderile datorate crizelor sa poata da nastere unor traume sociale de proportii.
Mircea Halaciuga, Esq. Presedinte
In cautare unei atmosfere de relaxare si liniste economica, s-a nascut si s-a dezvoltat managementul riscului ca stiinta noua, menita pentru inceput sa elibereze gindirea agentului economic de teroare unei pierderi iminenete. Deci putem spune ca, necesitatea cimpului de activitate a luat nastere din nevoia de a avea functionalitate exclusiv economica, cu o singura grija, si anume profitul. In acest scop, mai toate societatile comerciale si-au angajat consultanti de risc, sau au infiintat dupa caz , departamente de „management al asigurarilor”. Pina si astazi , cuvintul risc provoaca fiori si nu ne putem abtine sa nu zimbim cind vedem ca marile antreprize economice aseza acast capitol sub jurisdictia departamentelor de resurse umane sau de marketing. La urma urmei…trebuie sa avem o atitudine pozitiva relativ la afacere si la derularea ei, iar elementele de risc ne pot deturna gindirea „pozitiva” de la activitatile de zi ci zi. Zimbim cu condescendetza si recunoastem aceasta deficienta, dar pe de alta parte ne pozitionam in afara riscurilor ne acoperite. Cu referirre la Romania, trebuie sa facem observatia ca managementul asigurarilor, nu prea exista…despre cel a riscuroilor nici nu poate fi vorba comparati cu alte tari Europene de vest, deci, masurind fatorii de risc ai teritoriului ca si ai mediului de afaceri , gasim lacune serioase in gindirea contemporanilor nostri care noi consideram ca vor trebui sa se aseze si ei in rindul afaceristilor de anvergura externi. De asemenea , consideram ca economia romanesca a ajuns la un plafon suficient de inalt si la o stabilitate relativ solida, astfel incit pierderile datorate crizelor sa poata da nastere unor traume sociale de proportii.
Mircea Halaciuga, Esq. Presedinte
